Mâinile bunicii

– Vlăduț, trezește-te! E timpul să mergem la bunica! spuse mama cu un glas dulce, mângâindu-i băiețelului părul cârlionțat.

 – Mergem în vizită? întrebă cel mic cu ochii încă mijiți de somn.

Da! Bunica ne așteaptă la masă.

Vlăduț se ridică din pat și ajutat de mămica lui își îmbrăcă hăinuțele. Pe drum el privea din mașină câmpurile întinse, pictate în verde crud.

Bunica îi aștepta în grădina plină de flori. Sub nucul bătrân masa era pregătită. De îndată ce bunica îl zări pe Vlăduț, întinse brațele spre el:

 – Vino, dragul meu, că tare dor mi-a fost de tine!

Băiatul îi sări în brațe și îi sărută obrajii arși de soare.

 – Și mie mi-a fost dor să te văd, bunico!

Atenția băiețelului se îndreptă apoi spre mâinile bătrâne ale bunicii. Le privea cu ochi mari și le compara cu ale mamei sale.

CONTINUAREA O GĂSIȚI AICI !!!

10007240_1473114162961252_607516593439546506_o

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s