Duce oamenii și nu îi mai întoarce!

Mereu mi-au plăcut poveștile din trecut, poveștile reale, despre viață, despre oameni. Poveștile bătrânilor sunt autentice, te transpun în alte vremuri. Această poveste este despre o bunică. Nu este bunica mea, ci a unei persoane dragi. Este despre iubirea ei din tinerețe, iubire care nu s-a împlinit niciodată.

Această bunică a fost cândva tânără, cu părul lung, aranjat în bucle, curtată de flăcăi la baluri, atunci când mergea însoțită de tatăl ei. La un astfel de bal l-a cunoscut pe el, alesul inimii sale. Era înalt, brunet și cu ochii verzi. S-au plăcut reciproc, dar drumurile li s-au despărțit, ea a plecat la oraș la o mătușă văduvă, el a rămas acasă, bolnav de plămâni.

531216_418442691527405_2130243820_nAcolo era la fel de curtată, un procuror chiar îndrăgostindu-se de ea. Bărbatul își dorea să o ia de soție și să îi cunoască părinții. Ea însă nu îl plăcea. Când el a întrebat-o cu ce se ocupă tatăl ei, aceasta a răspuns: “Duce oamenii și nu îi mai întoarce!”. I-a explicat că este gornist la înmormântări. Tânărului i-a plăcut replica ei și trebuie să mărturisesc că și mie! A venit apoi să îi ceară mâna de la mătușa la care locuia, dar după plecarea lui, mătușa a certat-o și a lovit-o. Era inadmisibil ca o fată venită de la sat să aibă astfel de pețitori, iar ea trebuia să își vadă lungul nasului.

Într-un târziu s-a întors acasă, dar nu a fost lăsată să se mărite cu cel pe care îl iubea. Un bărbat care suferise de o boală la plămâni nu prezenta atunci garanție. Ar fi putut să moară oricând, iar viitorul ei ar fi fost compromis. Așa că “glasul pământului”, cum ar spune Rebreanu, a fost cel care a dictat. Astfel că ea a trebuit să se mărite cu un bărbat pe care nu l-a plăcut. Era ursuz, iar ea fusese întotdeauna o fire veselă. În ziua nunții, acesta i-a dat prima palmă, pentru că pregătirile ei duraseră prea mult, iar el o așteptase. A vrut să pună punct atunci, dar a trecut peste. S-a măritat și și-a respectat bărbatul așa cum a fost, crescându-și cu iubire copiii și apoi nepoții, păstrându-și totuși bucuria de a trăi.

Vremurile și educația de atunci erau diferite. Cuvântul tatălui era sfânt. Femeile ar fi meritat un alt destin și să li se permită să își aleagă bărbatul!

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Duce oamenii și nu îi mai întoarce!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s