Ghiocelul fricos

Era primăvară! Era o dimineață caldă, soarele era strălucitor, iar zăpada se topise aproape în întregime. Peste tot se auzeau glasuri de copii bucuroși, încărcați de energie și chipuri luminate de zâmbete. Odată cu natura, reveneau la viață și oamenii care fuseseră amorțiți de frigul iernii.

Mama-Ghiocel își deschidea petalele albe sub mângâierea razelor soarelui. Fiul-Ghiocel încă dormea sub un strat subțire de zăpadă.

-Dragul meu, e timpul să te trezești! îi spuse Tata-Ghiocel. Soarele este sus, iarna s-a terminat!

Dar Fiul-Ghiocel nu avea curaj să iasă din pământ. Acolo era cald și îi plăcea să doarmă, așa că în loc să se înalțe, el se ascunse tot mai mult.

-Nu te mai ascunde, mititelule! Nu trebuie să îți fie frică! Afară este așa frumos! îl încurajă și Mama-Ghiocel.

-Nu vreau să ies! Ceilalți Ghiocei mi-au spus povești despre lumea de deasupra pământului. Vreau să rămân aici unde sunt în siguranță!

-Ce povești? întrebară îngrijorați părinții.

CONTINUAREA O GĂSIȚI AICI !

1972390_1015260361845632_2501950065405230191_n.jpg

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s