Ghiocelul fricos

Era primăvară! Era o dimineață caldă, soarele era strălucitor, iar zăpada se topise aproape în întregime. Peste tot se auzeau glasuri de copii bucuroși, încărcați de energie și chipuri luminate de zâmbete. Odată cu natura, reveneau la viață și oamenii care fuseseră amorțiți de frigul iernii.

Mama-Ghiocel își deschidea petalele albe sub mângâierea razelor soarelui. Fiul-Ghiocel încă dormea sub un strat subțire de zăpadă.

-Dragul meu, e timpul să te trezești! îi spuse Tata-Ghiocel. Soarele este sus, iarna s-a terminat!

Dar Fiul-Ghiocel nu avea curaj să iasă din pământ. Acolo era cald și îi plăcea să doarmă, așa că în loc să se înalțe, el se ascunse tot mai mult.

-Nu te mai ascunde, mititelule! Nu trebuie să îți fie frică! Afară este așa frumos! îl încurajă și Mama-Ghiocel.

-Nu vreau să ies! Ceilalți Ghiocei mi-au spus povești despre lumea de deasupra pământului. Vreau să rămân aici unde sunt în siguranță!

-Ce povești? întrebară îngrijorați părinții.

CONTINUAREA O GĂSIȚI AICI !

1972390_1015260361845632_2501950065405230191_n.jpg

 

Despre prietenii pierdute

Dacă am încerca să definim prietenia, ar fi nevoie de foarte multe paragrafe pentru că există mai multe stadii ale prieteniei. Momentele în care îți dorești să ieși la o cafea doar pentru a fi în compania acelui om sau îți schimbi planurile și preferi să îți aglomerezi programul doar pentru a avea mai mult timp cu o anumită persoană sunt cele care definesc cu adevărat o prietenie. Pentru că de timp are nevoie de fapt o prietenie. Oamenii nu rămân prieteni pur și simplu. Într-o prietenie trebuie să investești răbdare, înțelegere și mai ales timp.

555487_433175473387460_25267712_n.jpgSe spune că “prietenia este ca vinul: se face mai bună cu trecerea timpului”. Este adevărat că timpul întărește relațiile, tocmai de aceea prietenii alături de care crești vor ocupa mereu un loc special în inima ta, dar în aceeași măsură , timpul poate îndepărta oamenii dacă își pierd interesul pe parcurs. Pentru a rămâne profundă, o prietenie trebuie să treacă proba timpului, să rămână la fel de sinceră și să nu dezamăgească.

Oricât am nega, avem nevoie de prieteni cărora să le spunem bucurii, neliniști, gânduri… gânduri pe care de multe ori nici noi nu le putem înțelege sau defini, dar ne liniștim în momentul în care le spunem cu voce tare și nu rămân doar în mintea noastră.

Când pierzi un prieten bun, pierzi o parte din tine. E modul în care amintirile care te-au făcut să râzi cu lacrimi, devin triste și îți provoacă un gol în stomac.

Sunt multe motive pentru care pierdem oameni dragi din viața noastră: circumstanțe, distanță, orgoliu, greșeli cărora le dăm prea multă importanță și pentru care nu avem maturitatea necesară pentru a le depăși sau pur și simplu dezinteres. Când un astfel de lucru se întâmplă, timpul, care până atunci fusese cel care punea cărămizi pe zidul prieteniei, ne devine inamic. Pentru că așa cum timpul apropie oameni, tot el îi îndepărtează și mai mult când deja relația dintre ei nu era tocmai cea mai bună.

Când supărarea trece și îți este dor de oamenii pentru care nu ai luptat, atunci intervine orgoliul sau poate chiar nesiguranța în a aborda situația. Și așa pierzi oameni! Oameni pentru care ai făcut multe și care au fost la rândul lor acolo pentru tine ani la rând! Oameni pe care ai fi putut să îi ai lângă tine o viață și pe care i-ai pierdut într-o zi!

10805683_816660725038931_7284491324447572437_n.jpg