Când serile ploioase sunt o binecuvântare…

Erau zile când cerul îmi ploua lacrimi, acum sunt seri când ploaia îmi scaldă chipul cu zâmbete.

În casa copilărie mele, în care priveam demult ploaia pe fereastră, acum mă plouă cu amintiri. Fereastra e aceeași, grădina miroase a toamnă, ceaiul mamei are același gust, iar stropii încă îmi bat în geam. Copila din mine tresaltă de bucurie.

Mă ghemuiesc în fotoliu și îmi trag pătura peste genunchi. Biblioteca este un curcubeu de culoare, curcubeu veșnic prezent în serile ploioase. Ploaia dizolvă culorile și îmi conturează imaginația.

Îmi îngrop fața între filele unei cărți vechi. M-aș îmbăta cu mirosul acela la nesfârșit…

tea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s