Sărut-mâna, tataie!

Ți s-au luminat ochii când m-ai găsit în casă. Veneai obosit de la prea mult “alergat”, dar oboseala s-a risipit pentru că în jur aveai nepoții: doi mai mici pe care îi ai mereu alături și pe mine, mai mare și cam scumpă la vedere.

Când ți-am sărutat obrajii arși de soare, mi s-au afundat buzele: „Ce-ai mai slăbit, tataie…”

Am stat cu toții la masă și am povestit. Ți-am amintit iarna când ți-ai pus toți nepoții pe o sanie mare și ai mânat calul prin zăpadă ca să ne plimbi. Eram mică atunci și voiam tot mai repede, iar tataie alerga prin zapadă pe lângă cal.  În alt an… ne-ai dus la pădure să adunăm fragi.

La un Crăciun, păpușile mele au primit leagăn și pătuțuri din mâinile lui tataie, dar nu ai vrut nicio mulțumire, pentru că erau din atelierul lui Moș-Crăciun. Mulțumirea lui tataie era zâmbetul meu, zâmbetul nostru, al nepoților lui. Pentru noi erai mereu neobosit!

Sărut-mâna, tataie, care în loc de rămas bun, mereu când plec mă-ntrebi când mă întorc…

Quill_and_Ink

Anunțuri

4 gânduri despre “Sărut-mâna, tataie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s