O realitate sângeroasă (lecție de istorie)

Istoria îşi lasă mereu amprenta asupra unei societăţi şi a unei identităţi naţionale. Este o incursiune în timp, depăşeşte graniţele uitării, deoarece cuprinde documente istorice păstrate cu sfinţenie pentru posteritate.
Orice fiinţă umană are un trecut, o istorie proprie. Lucrurile se schimbă atunci când vine vorba despre existenţa în timp şi spaţiu a unei întregi naţiuni, despre evoluţia sau declinul acesteia. O influenţă esenţială în aceste metamorfoze o au oamenii care au făcut istorie în adevăratul sens al cuvântului, oameni ce şi-au dedicat existenţa semenilor sau ţării de care aparţineau sau care au căzut pradă nedreptăţilor celor puternici. Emil Cioran afirma: “cruzimea e imorala pentru contemporani; ca trecut, ea se transformă în spectacol, asemenea durerii închise într-un sonet. Lepra însăşi devine un motiv estetic, dacă istoria o trece în paginile ei. […] Istoria-i o lecţie de inumanitate. Niciun strop de sânge din trecut nu tulbură acest acum în care sunt”.
1488212_1472707769668558_4401854421989506758_nMedicul Florin Matrescu surprinde în lucrarea sa „Holocaustul Roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional” o perioadă cutremurătoare care pare ireală, ea materializându-se prin cifre care corespund unor vieţi curmate. Născut în 1940, acesta a asistat pe parcursul vieţii la o societate comunistă, pe care a observat-o cu atenţie şi pe care şi-a dorit să o ajute. A fost nevoit să plece în Germania Federală unde a continuat ca medic, dar nu a încetat să se intereseze de soarta ţării natale şi nu numai. Informaţiile şi documentele strânse pe parcursul acestor ani i-au fost material suport în lucrarea sa.
Datele statistice reprezintă numărul crimelor comunismului internaţional şi realitatea crudă a societăţii de atunci.
O lucrare de o importanţă fundamentală în studiul gravităţii situaţiei, „Holocaustul Roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional”, realizează o sinteză a ceea ce înseamnă abuzul celor implicaţi, victime ale criminalităţii comuniste.
Florin Matrescu se prezintă ca un observator al terorii şi al dezinformării, analizând o realitate cutremurătoare care a făcut numeroase victime.
„Partea întâia” a cărţii sale face referiri la episoadele istorice de experimentare a ideilor comuniste, la încercările de organizare ale comuniştilor în Europa, Asia şi America, urmând ca în „Partea a doua” să fie dezvăluite crimele comunismului internaţional în Imperiul sovietic, Europa, Asia, Africa şi America. Dintre zecile de naţiuni care au suferit din cauza terorii roşii, se evidenţiază evreii, „care au plătit şi ei un tribut greu terorii comuniste”. Aleksei Nasedkin, pentru a dovedi fidelitate conducătorilor de la Kremlin, a arestat 12.000 de evrei din Bielorusia, acuzându-i de spionaj. Aceştia au fost omorâţi de trupele NKWD. La Riga au fost omorâţi 60.000 de evrei, înaintea începerii războiului Germaniei împotriva URSS. De asemenea, în închisoarea din Tjelsjai (Lituania) au fost închişi 73 de evrei şi au fost omorâşi cu o mare cruzime, fiind ucişi cu baionete sau prin împuşcare, după ce le fuseseră tăiate organele genitale. Profesorul Julius Epstein (evreu stabilit în SUA) a afirmat că în jur de 1.500.000 de evrei polonezi au fost ucişi la porunca lui Stalin.
Nici România nu a fost scutită de teroare. Vizând locurile groazei din Aiud, Gherla, Sighet, lagărele de la canal, Balta Brăilei şi Delta Dunării se ajunge la 891.500 de morţi. Personalităţi de elită au fost închise din motive absurde şi chinuite fără milă.
Un capitol extrem de interesant din cartea doctorului Florin Matrescu este „Experimentatorii: Masoneria”, care prezintă o istorie a masoneriei, structurile organizatorice prezentând toate cele 33 de grade, caracterul anticreştin al masoneriei, precum şi obiectivele acesteia. În ce constă concret masoneria? „Setea de putere (mergând până la dictatură afişată sau mascată, din culise) şi dorinţa de înmulţire a banilor (cu orice preţ) ating proporţii monstruoase, de domeniul psihiatriei.”
Însă, în toate religiile lumii, se implementează „regula de aur”, care este aceeaşi sub mai multe formulări:
Creştinism: „Dacă vrei ca oamenii să facă ceva pentru tine, fă tu asta înainte pentru ei.”
Iudaism: „Dacă nu vrei ca alţii să-ţi facă ceva rău, nu le fă nici tu aşa ceva.”
Islamism: „Nu este un bun credincios acela ce nu-i face fratelui său, ce şi-ar face lui însuşi.”
Hinduism: „Nu-i face vecinului tău nimic din ceea ce n-ai suporta tu însuţi să ţi se facă.”
Budism: „Împărtăşeşte altuia aceeaşi dragoste, bunătate şi milă, pe care ţi-o doreşti şi ţie.”
Iainism: „La bucurie, fericire ca şi la suferinţă şi necaz, trebuie sa tratăm toate fiinţele, ca pe noi înşine”.
Parrism: „Nobil şi luminat este numai acela care nu face un lucru ce nu-i bun pentru el, altuia.”
Confucianism: „Comportă-te faţă de alţii aşa cum doreşti ca şi alţii să te trateze.”
Taoism: „Consideră fericirea şi necazurile celor din jur, ca pe propriile tale trăiri.”
Cu alte cuvinte: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.”
Se mai poate face dreptate pentru oamenii care au murit în chinuri datorate gândirii comuniste total opuse „regulii de aur”? Categoric nu, deoarece măcelul datorat „Holocaustului Roşu” nu are termen de comparaţie, fiind o distrugere socială, fizică şi morală pentru victimele sale.
Având o bibliografie uriaşă, cuprinzând 1870 de lucrări, „Holocaustul Roşu sau crimele în cifre ale comunismului internaţional” a medicului Florin Matrescu, este o sinteză excelentă pentru toţi oamenii ce sunt interesaţi să deschidă un jurnal al terorii, marcat de fapte sângeroase şi cifre echivalente cu suflete care au pierit nevinovate.

Anunțuri

Sărut-mâna, tataie!

Ți s-au luminat ochii când m-ai găsit în casă. Veneai obosit de la prea mult “alergat”, dar oboseala s-a risipit pentru că în jur aveai nepoții: doi mai mici pe care îi ai mereu alături și pe mine, mai mare și cam scumpă la vedere.

Când ți-am sărutat obrajii arși de soare, mi s-au afundat buzele: „Ce-ai mai slăbit, tataie…”

Am stat cu toții la masă și am povestit. Ți-am amintit iarna când ți-ai pus toți nepoții pe o sanie mare și ai mânat calul prin zăpadă ca să ne plimbi. Eram mică atunci și voiam tot mai repede, iar tataie alerga prin zapadă pe lângă cal.  În alt an… ne-ai dus la pădure să adunăm fragi.

La un Crăciun, păpușile mele au primit leagăn și pătuțuri din mâinile lui tataie, dar nu ai vrut nicio mulțumire, pentru că erau din atelierul lui Moș-Crăciun. Mulțumirea lui tataie era zâmbetul meu, zâmbetul nostru, al nepoților lui. Pentru noi erai mereu neobosit!

Sărut-mâna, tataie, care în loc de rămas bun, mereu când plec mă-ntrebi când mă întorc…

Quill_and_Ink

3F: febra feminismului fanatic

Există pe internet extrem de multe filmulețe și articole în care femeile se plâng de statutul lor și se consideră încă victime ale speciei. Nu contest faptul că încă există bărbați pentru care statutul femeii este diferit de cel al bărbatului, așa cum există și femei care sunt educate să se considere inferioare, dar totul ține de educație și cultură, nu de sex.

11046753_1552749858331015_282147760454838944_nMă revolt de fiecare dată când aud stereotipuri, iar când am descoperit în comentariile unui articol o tânără care susținea sus și tare: „toți bărbații sunt niște lași și slabi”, nu m-am putut abține și am întrebat-o dacă și iubitul ei este la fel (avea o fotografie de profil cu ei doi, extrem de fericiți).

Femeia modernă își dorește egalitate și putere. Nimic greșit! Dar femeia modernă uită de cele mai multe ori care sunt lucrurile cu adevărat importante, se pierde în detalii nesemnificative și revendică o libertate deja obținută.

Feminismul este total greșit înțeles pentru că se manifestă de cele mai multe ori prin jignirea bărbatului și generalizarea unui defect întâlnit la un fost iubit, soț, amant. Așa devin toți bărbații lași, slabi.

Am cunoscut oameni lași și slabi, dar au fost atât bărbați, cât și femei. Nu sexul îți formează caracterul, ci educația și dorința de autodepășire. Poate că femeile acționează cu mai mult tact în anumite situații în care bărbații se lasă purtați de impulsivitate, dar de asemenea nu este un lucru universal valabil. Am cunoscut bărbați mai diplomați decât multe femei, așa cum am întâlnit femei mai puternice decât bărbații.

Și până la urmă, orice om poate să fie la un moment dat laș și slab, atunci când frica (de orice natură) îl paralizează și alteori este mai curajos și mai puternic decât și-a imaginat vreodată că poate să fie. Asta nu te face bărbat sau femeie, te face om!