Despre puterea unui “iartă-mă”

Am crescut învățând să fiu puternică, independentă și să nu-mi fie niciodată teamă de cuvinte. Nu am fost un copil răsfățat, poate doar cu multă iubire. Tata nu mă lăsa niciodată să mă rușinez în fața adulților și își propusese să mă vindece până și de frica de întuneric. De la tata am moștenit curajul și încrederea, iar de la mama… sensibilitatea.

11215951_900837939954542_1855376515_nEa este cea care m-a învățat că plânsul nu înseamnă slăbiciune, iar lacrimile au scop curativ. Îmi citea „Trei, Doamne, și toți trei!” sau „El-Zorab” și plângeam împreună. Am pus-o să mi le recitească de atâtea ori… încât le recitam din memorie înainte să ajung la școală. Nu m-a ferit de realitate, m-a lăsat să o simt prin literatură, pentru a fi pregătită pentru maturitate. Înainte de culcare… îmi cânta “Mama”. Versurile sunt ale lui Coșbuc, linia melodică nu știu de unde o învățase. Iubeam să adorm așa, cu liniștea transmisă și vocea caldă a mamei.

Spuneam “te rog” și “mulțumesc” când era cazul, chiar și “te iubesc” spuneam cu mare ușurință, pentru că eram înconjurată de iubire, dar nu reușeam să spun “iartă-mă” atunci când greșeam. Pur și simplu cuvintele nu voiau să iasă. Îmi recunoșteam vina, îmi asumam consecințele, dar mă blocam în momentul în care trebuia să îmi cer iertare. Eventual spuneam “scuze” și încercam să schimb subiectul. Nu înțelegeam de ce mama insista cu acest lucru. Când am crescut am înțeles. Îți poți cere scuze atunci când calci pe cineva pe picior în autobuz, când ajungi târziu la o întâlnire, dar trebuie să îți ceri iertare atunci când greșești cu adevărat. Copila de atunci se temea de “iartă-mă”, pentru că știa cât este de important, dar nu înțelegea de ce.

Omul de lângă tine trebuie să simtă că regretul tău este real. “Iartă-mă” nu îți lezează orgoliul și nu îți murdărește demnitatea, ci îți înnobilează sufletul.

Un copil nu trebuie învățat doar să mănânce frumos și să își facă temele la timp. Are nevoie să învețe să simtă, să se exprime, să fie încrezător și să aibă compasiune… să știe să fie curajos, dar precaut, să lupte, dar să nu rănească, să iubească și să ceară iertare atunci când a greșit.

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre puterea unui “iartă-mă”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s