Mai e mult până ajungem?

Îmi place să merg cu trenul. Îmi place să văd oamenii citind în tren, vorbind între ei mai mult ca niciodată, luând o pauză de la ritmul rapid al vieții pentru a privi pe fereastră. Îmi place să-i aud cum vorbesc la telefon cu cei dragi, spunându-le că sunt bine și cât mai au până ajung.

1800205_816660735038930_6644197679172594892_nDin acest motiv mi-a plăcut mereu să plec în vacanță cu trenul. Mereu este prezentă curiozitatea întâlnirii colegilor de călătorie… și am fost norocoasă pentru că mereu am întâlnit oameni interesanți: cupluri de oameni frumoși, bătrâne cu povești din vremuri în care eu nici nu eram născută sau o tânără și mama ei care îmi mângâiau auzul vorbind în franceză.

Chiar dacă uneori călătoriile durează mai mult decât ar fi normal și apare adesea întrebarea „Mai e mult până ajungem?”… e plăcut să mergi cu trenul. Să zaci câteva ore cu o carte în mână sau privind pe fereastră este relaxant și poate fi odihnitor dacă ne dăm voie să nu mai fim presați de timp. Astfel putem transforma o necesitate într-un moment de plăcere!

417206_433173626720978_893999521_n (1)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s