Ne petrecem viața pe scări!

Text publicat în Gazeta Românească

11139550_889329394438730_425564112_nCât timp petreci zilnic cu tine? Și nu mă refer la simpla ta prezență, ci la timpul în care gândurile tale sunt mult mai aproape decât ești fizic aproape de tine.

Mi-e dor de zilele în care trecerea timpului nici nu-mi trecea prin minte, când mă trezeam devreme doar pentru a vedea răsăritul, iar ceasul nu mă amețea cu rapiditatea rotațiilor sale!

Ne pierdem în gânduri, griji și vorbe, dar uităm atunci când vine primăvara să ne pierdem în frumusețea unui apus deasupra naturii abia renăscute.

Mă consider o norocoasă pentru că marea mea iubire este scrisul. Atunci când scriu, simt că sunt cu adevărat cu mine. Uneori mă pierd în toate lucrurile pe care le am de făcut, dar mă regăsesc întotdeauna în fața unei coli albe sau atunci când ating tastatura calculatorului. Am constatat că pot scrie chiar și atunci când nu scriu cu adevărat. Spațiul propriei minți este nelimitat. Poți scrie în minte și memora în suflet pentru că orice gând te formează și orice trăire îți conturează existența. Radu Beligan a spus “Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!”. E un gând bun, un stil de viață! Scrisul îți ordonează gândurile!

Când suntem prea ocupați și alergăm dintr-un loc în altul, iar timpul nu ne ajunge și ziua este mult prea scurtă, atunci uităm să gândim. Mi-am dat seama de cât de prinsă eram în graba mea, atunci când urcam scările cu o colegă pentru a ajunge la un curs. Pe scări m-am întâlnit cu o veche prietenă, ea grăbită, eu de asemenea. Am apucat doar să ne salutăm și să ne îmbrățișăm fugar. De ce? Pentru că nu aveam timp! Nu avem timp să ne fie dor și dacă dorul vine seara, în liniștea întunericului, a doua zi avem prea puțin timp să ne vindecăm de dor.

Am ieșit din haosul din mintea mea atunci când colega mea mi-a spus: “Ne petrecem viața pe scări!”. Avea dreptate! Vorbele ei au calmat furtuna din mintea mea. Suntem atât de grăbiți încât alergăm pe scări și nu mai avem timp nici măcar de acest lucru. Abia avem timp pentru lifturi, iar scările rulante ni se par prea lente. Dar când oare avem timp cu adevărat pentru noi?

Uneori… ai nevoie de un loc liniștit în care să îți asculți gândurile. Atunci crezi că ești singur, dar de fapt atunci ești cu adevărat cu tine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s