În căutarea unui vis. „Nu e vina pământului românesc… că tu eşti departe!”

Text publicat în Gazeta Românească

Când oamenii pleacă departe, își ia cu ei speranțe, dorințe, dar și un pachet uriaș cu emoții și dor. Pentru că oricât de mare ai crește, cândva ți se va face dor să te întorci acasă. Dar tu, române, nu îți pierde speranța și nu îți amărî sufletul! Cândva te vei întoarce și îți vei regăsi trecutul în brațele originilor tale!Când pământul pe care calci îți e străin, plantează o fărâmă din tine pe oriunde treci! Caută locuri care îți amintesc de casă, abandonează-te în muzica semenilor tăi, citește cărți în limba în care ai spus pentru prima oară „mamă” și păstrează-ți românitatea.
Am citit recent în una dintre cărțile lui Dan Puric, o scurtă poveste despre o bătrână care fiind nevoită să plece în străinătate să își viziteze fiica, și-a luat cu ea în bagaj câteva pietre de râu ca să-i treacă de dor de casă. Ia în bagajul tău orice te va readuce cu un pas mai aproape de țara ta!

Inevitabil te simți legat de oameni, de locuri, de momente… și uiți. Uiți să rămâi legat de visul tău, îl lași să se stingă. Așa apare regretul… Păstrează vie amintirea și nu uita de ceea ce îți dorești cu adevărat, pentru că timpul trece, e inevitabil, dar poți să fugi de efemer, construind o fărâmă de eternitate în care să îți zidești nemurirea.

IMG_20140919_123910Repetă-ți mereu în minte: “Mi-e dor, dar încă-mi amintesc…/În alt decor, același sentiment trăiesc!”. E vorba de sentimentul de apartenență la o națiune, de dragostea față de țara ta. Și fii bun! Nu-ți condamna țara pentru că ai fost nevoit să pleci, nu e vina ei. Nu e vina pământului românesc… că tu ești departe! Nu e vina pădurilor și râurilor de acasă… că tu rătăcești cu gândul la ele! Nu e vina casei în care ai crescut că iernile grele și vântul… și timpul au făcut-o din ce în ce mai fragilă. În fiecare din noi există un strop de nostalgie. Ne ajută să ne păstrăm amintirile și sentimentele vii. Fii nostagic și curajos! Curajul nu înseamnă să faci ceea ce au reușit toți, ci să încerci să faci ceea ce-ți dorești cu adevărat, chiar dacă ești singurul. Chiar dacă teatrul este vechi și scena este goală, trăiește-ți viața ca și cum ai fi în lumina reflectoarelor și la final ar urma minute în șir de aplauze!

Trăiește liber, dar simte-te dator să te întorci din când în când acasă. Bătrânii te așteaptă cu mâini tremurânde și lacrimi în ochi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s